Perfecționism sau dorința de perfecțiune?
Tendință sănătoasă către excelență sau tendință obsesivă spre mai bine?
„Nu toți încercăm să atingem obiectivele și standardele pe care ni le-am propus? Nu este asta parte din viață?”
Sau: „Nu ajungi nicăieri dacă nu faci totul perfect!”.
Ar putea fi un tip de discurs care să ne protejeze stilul perfecționist.
E adevărat, nu e de dorit să trăim limitați de propriile neputințe. Dar este posibil ca sub masca perfecționismului tocmai … să ne hrănim neputințele în loc să le transformăm în noi posibilitati.
Muzicienii talentați sau sportivii de elită: cea mai mare parte din timp și-o petrec făcând eforturi să atingă standardele înalte pe care și le-au propus. Urmărindu-i pe scenă sau pe terenurile sportive considerăm standardele lor înalte ca fiind realizări de mare excepție.
Dar cum ar fi dacă muzicianul s-ar framânta pentru orice greșeală minoră de pe scenă, și trecând cu vederea reușita de ansamblu interpretarii, ar crede cĂ e o persoana de nimic pentru că a facut și greșeli și ar refuza să mai cânte?
Sau dacă atletul care a încheiat cursa pe locul al doilea, al treilea sau pe ultimul loc, s-ar gândi că trebuie să își recâștige valoarea ca persoană și se va antrena și mai intens chiar daca are o întindere musculară?
Perfecționiștii își impun standarde aproape imposibil de înalte, critică și autocritică cele mai mici erori sau imperfecțiuni. Fac, refac sau amâna căutând un subiect perfect, un context perfect sau un moment perfect.
Unii perfecționiști nu își recunosc năravul perfecționismului tocmai pentru că se simt atât de imperfecți si super-constienti de orice slăbiciuni și erori.
Perfecționismul se poate manifesta tocmai ca manieră a lipsei de încredere în propria valoare. Este un mod de a reflecta credința că nu ești o persoană destul de bună, la fel de deșteaptă, amuzantă sau sexy cum sunt ceilalți.
Această credință îi determină pe mulți perfectioniști să își dorească să exceleze. Pe alții, însă, îi paralizează, îi face incapabili să ia decizii sau să întreprindă vreo acțiune de teamă că ceea ce ar putea obține nu ar face decât să le confirme inferioritatea în raport cu ceilalți.
Mobilul pentru perfecționism, indiferent că te împinge la hiper-acțiune sau non-acțiune, stă deseori în opinia intimă ca nu ești în mod inerent valoros și, prin urmare, este nevoie să creezi o valoare pe care să o atașezi propriei persoane, să dovedești constant, perfect și în orice ocazie ca ești valoros.
Ai așteptări deosebit de ridicate de la tine și de la ceilalți?
O voce din mintea ta îți spune mereu cât de inadecvat ești, indiferent cât de multe reușești?