Problema:
Deși poartă o mărime potrivită la pantofi o tânăra femeie îi spune cu convingere terapeutului: ”Este incredibil ce picioare mari am”. Nu își poate lua gândul de la ”diformitate”. Imaginea de sine îi este grav afectată și din acest motiv îi este imposibil să se considere o persoană atractivă. Nu mai iese deloc în oraș, refuză să se întâlnească cu bărbați.
Terapia:
Femeia locuiește cu mama ei care este bolnavă. Terapeutul (Milton Erickson) aranjează să le facă o vizită la domiciliu și ”din greșeală” o calcă pe tânăra femeie pe picior. Călcătura este zdravănă, femeia simte durerea și pe când încearcă să-și revină din surpriză terapeutul îi spune cu tărie: ”Ce bine ar fi dacă ai avea picioarele suficient de mari încât să fie mai ușor de văzut de un bărbat!”
Efectul terapeutic:
Durerea și surpriza o pun pe femeie într-o situație de atenție focalizată. Intervenția verbală a terapeutului, exact în acel moment, are darul de penetra adânc în mintea ei și de a îi rescrie (reframing) vechea convingere. Odată cu înlăturarea problemei ideea că nu este o persoană atractivă începe să piardă contur.