Skip to content

Schadenfreude

  • by

Schadenfreude – “bucurie din durere”, în traducerea literală din germană. Echivalent cu expresia românească “să te bucuri de răul altuia”. Sună, poate, ca fiind de o morală îndoielnică. Doar că, în mare măsură, face parte din experiența umană.

Putem simți plăcere sau amuzament în fața suferinței, pierderii, durerii sau umilirii altor persoane. Mai ales când e vorba de o persoană pe care nu o simpatizăm sau pe care o percepem ca pe o amenințare. 

Există diferite situații și intensități care fac Schadenfreude o trăire comun umană sau una patologică. Una e să te distrezi la o eroare minoră (cineva alunecă pe o coajă de bananî sau încurcă niște cuvinte). Altceva e să te bucuri pentru tragediile altor persoane (boli grave, pierderea cuiva drag).

Schadenfreude este un sentiment nuanțat, compus din mai multe elemente – invidie, agresivitate, rivalitate, comparația statusului social, dorința de justiție. Îl putem trăi în diverse situații:

  • un coleg cu care suntem în competiție pică un test
  • fostul/fosta are diverse probleme, mai ales în relații
  • echipa sportivă pe care o susținem ratează un punct sau o calificare
  • peste mașina scumpă pe care și-a cumpărat-o ieri vecinul cade un copac din cauza furtunii
  • un răufăcător este înșelat la rândul lui, primește ce merită
  • cineva care ți-a făcut un rău pățește ceva neplăcut
  • o persoană pe care o invidiem are un eșec

Deseori, Schadenfreude apare și față de oameni pe care îi percepem pe baza unor stereotipuri. 

Există o teorie – a conținutului stereotip – conform căreia percepem oamenii în funcție de gradul de căldură (simpatie) și gradul de competență pe care ni-l evocă:

  • Căldură ridicată + competență ridicată – generează sentimente de admirație (cum ar fi oamenii din clasa de mijloc)
  • Căldură ridicată + competență scăzută – ne provoacă milă (cum sunt oamenii în vârstă)
  • Căldură scăzută + competență ridicată – ne produc invidie (oamenii bogați)
  • Căldură scăzută + competență scăzută – ne provoacă dezgust (cum pot fi consumatorii de droguri) 

De exemplu, într-un studiu, participanților le erau prezentate imagini cu diverse persoane din fiecare grup, cu solicitarea să-și imagineze aceste persoane în diverse scenarii neplăcute (stropiți cu apă de mașinile din trafic, cu hainele leoarcă, de pildă). Participanții aveau senzori pe față pentru a măsura mișcările mușchilor faciali. În cazul persoanelor din grupurile care evocau admirație, milă sau dezgust zâmbeau. În schimb, râdeau de-a binelea de cei față de care simțeau invidie.

Cum este posibil Schadenfreude? 

O componentă importantă este dezumanizarea: percepem o persoană sau un grup de persoane ca lipsite de atributele specific umane. 

Pot fi forme subtile: ne imaginăm că o persoană dintr-un anumit grup nu are aceeași gamă de emoții ca cei din grupul nostru. 

Pot fi forme mai serioase: un violator este considerat un animal, lipsit de sentimente umane.

Poate fi și situațională: soldații în luptă nu îi consideră persoane pe inamici. Chiar dacă nu participăm direct, războiul din Ucraina, trezește în noi satisfacție la fiecare pierdere a părții nefavorite. Și ignorăm că mulți soldați sunt doar victime inocente.

La ce ne folosește? 

Schadenfreude este parte din modul în care ne administrăm propriile eșecuri și  inabilități. Cnd vedem că nici alții nu reusesc, ne simțim un pic mai bine, nu avem doar noi ghinioane. 

Schadenfreude pare să fi fost foarte utilă strămoșilor noștri. Râsul i-a ajutat să supraviețuiască în condiții grele, făcând haz de necaz. Umorul ne ajută să suportăm mai ușor greutățile. 

Umorul satiric are un efect terapeutic. Comediile care critică sau iau în râs defectele morale ale oamenilor sau aspectele negative ale societății produc amuzament și satisfacție spectatorilor. Aduc o senzație de justiție, dau încrederea că binele poate învinge.

De câte ori nu urmărim filmulețe cu acte ratate? Probabil că plăcerea nu vine dintr-un sentiment de superioritate.  E mai degrabă gândul la propria vulnerabilitate și la cât de ușor este să pierdem controlul asupra propriului corp. Și că oricine poate greși, nu doar noi.

Uneori îi invităm pe alții să simtă Schadenfreude pe seama noastră. Când serviciul nostru pare ceva de invidiat și descriem altora neplăcerile cărora trebuie să le facem față, oamenii ne vor percepe mai puțin amenințători. 


Schadenfreude este mai ușor de observat la copii, pentru că ei nu au învățat încă să își ascundă sentimentele neacceptate social. 

Cel mai frecvent apare la două categorii de persoane: 

  1. Cu stimă de sine scăzută.
  2. O persoană cu o părere proastă despre sine, se simte sensibil mai bine când vede o persoană “mai bună” suferind
  3. Persoanele cu trăsături accentuate ale Triadei Întunecate (narcisism, machiavelism și psihopatie) trăiesc Schadenfreude cu mai multă intensitate decât oamenii normali și mai des