ENANTIODROMIA – cuvânt de origine greacă, format din enantios (opus) și dromos (desfășurare).
Enantiodromia are, în principal, două ințelegeri:
- orice lucru se transformă, mai devreme sau mai târziu, în opusul lui (Heraclit)
- o energie psihică super-abundentă se transformă în opusa ei (Carl Jung)
Heraclit a fost primul care a descris ceea ce mai târziu a fost numit enantiodromie. Filozoful grec nota:
“ce e rece se încălzește, ce e cald se răcește, ce e umed se usucă, ce e uscat se umezește”.
Enantiodromia este echivalentă principiului echilibrului din natură: oricărei tendințe extreme i se opune o forță din sistem, cu scopul de a restabili echilibrul.
Principiul este valabil în cazul oricărui sistem. Orice fenomen psihic, individual sau colectiv, are un nivel optim de manifestare. Când o persoană sau o societate dezvoltă un obicei sau o funcțiune excesivă, ne putem aștepta să vedem o reacție, sub forma opuselor lor.
De exemplu, o societate prea liberală va fi tolerantă cu tiranii și va deveni o societate nonliberală. O generație va îmbrățișa valorile opuse, refuzate de generația anterioară.
Jung a folosit prima dată termenul in 1917, preluat de la Heraclit. El a listat peste 100 de perechi de elemente opuse. Între ele: anima/animus, ego/umbra, extravert/introvert, acțiune/inacțiune, haos/cosmos, îndoială/credință. Unele sunt binecunoscute și evidente: deasupra /dedesubt, sus/jos, înăuntru/afară, nord/sud, zi/noapte, devreme/târziu, bine/rău.
El afirma că opozițiile creează tensiune în psihic. Când reprimăm un aspect al personalității noastre nu eliminam opusul sau tensiunea. Doar le facem potențial mai distructive. Ele nu dispar doar pentru că vrem să le ascundem. Apar când ne așteptăm mai puțin.
Jung folosește termenul de enantiodromie pentru a descrie un proces autonom și involuntar, în care mintea inconștientă acționează împotriva dorințelor minții conștiente.
Când viața conștientă este dominată de un fenomen, în timp, va crește tendința opusă și de forță egală. La început ea inhibă performanța și continuă să se manifeste până când străpunge barierele conștientului.
De exemplu, cu cât mai mult vrei să ai libertate și să-ți lași mai multe opțiuni deschise, cu atât mai mult generezi rigiditate și non-libertate, din încercarea compulsivă de a evita orice limitare.
Enanatiodromia este o lege a naturii. Nu este nici bună, nici rea. Doar este. Nu o putem evita și nici ignora. În schimb, o putem folosi pentru a ne servi cele mai bune interese. Sau, cel puțin, putem încerca.