Psihoterapia nu este ușor de cuprins într-o definiție simplă. Dacă alegem o descriere scurtă, psihoterapia este un tratament prin metode psihologice, principala modalitate fiind dialogul (altele pot fi desen, muzică, teatru, joc, dans, cu asistarea animalelor, etc.).
Există numeroase teorii și tehnici aplicate în psihoterapie, diferite și, uneori, contradictorii. Dincolo de toate aceste diferențe, în orice tip de psihoterapie, relația terapeut – client este definitorie. Relația este esențială pentru o succesul psihoterapiei, desfășurată în condiții de siguranță, încredere și confidențialitate.
De aceea o definiție care surprinde mai bine esența psihoterapiei poate fi: relația între cel puțin două persoane, una care știe (sau se presupune că știe) ce face și alta care vrea să primească ajutor pentru a-și schimba viața în bine.
Psihoterapia este o relație coerentă, cu un scop si în care oamenii participă de bunăvoie. Este o relație care se extinde dincolo deîntâlnirile față în față. Ea există, este coerentă și persistentă; este menținută și în perioadele dintre ședințele de terapie. Nu este o relație întâmplătoare sau necondiționată, ci una cu un obiectiv specific. Obiectivul conferă sens și semnificație relației. Ceea ce presupune câteva lucruri esențiale: există consens, consimțământ, decizie, implicare în relația terapeutică și scopul ei. Nevoia de a avea doi oameni este evidentă (uneori mai mult de doi cum e în cazul psihoterapiei de grup).
Terapeutul este “persoana care știe ce face”. Asta inseamna că:
- știe că întreprinde o intervenție clinica care implică abilități profesionale, comportament corect si responsabilitate
- are disponibilitatea de a oferi suport emoțional și nu se așteaptă, în schimb, ca nevoile sale afective să fie împlinite de către client
- are cunoștințe solide despre funcționarea minții umane, procesele de dezvoltare și de adaptare, cauzele și mecanismele psihopatologiei, tehnici de intervenție
- deține abilitățile necesare pentru crearea și menținerea relației, interpretarea informațiilor relevante și alegerea intervențiilor adecvate.
Clientul, “persoana care vrea ajutor pentru a-și schimba viața în bine” aduce cel puțin două ingrediente în psihoterapie.
Mai întâi, are nevoie de un minimum de motivație pentru a-și îmbunătăți viața, ceea ce nu este atât de evident sau obișnuit cum ne-am putea aștepta. În fapt, una din sarcinile importante ale terapeutului este să se asigure că un client înțelege care sunt problemele care îl împiedică de la o viață bună și că este pregătit să colaboreze în efortul către progres și auto-dezvoltare. Uneori clienții nu caută ajutor terapeutic ci, mai degraba, vor să își împlinească nevoile afective.
Terapeutul are sarcina să transpună dorințele de mai bine ale clientului în obiective specifice ale terapiei. Când dorințele rămân doar vise, fără să lucreze implicat în împlinirea lor, în loc de psihoterapie, rămâne doar cu o serie de relații fără rezultat, în cel mai bun caz. Transformarea unui candidat la psihoterapie într-un client pregătit să inceapă transformarea sunt esențiale în procesul terapeutic.
Obiectivul psihoterapiei este găsirea soluțiilor optime la problemele specifice ale clientului. Oamenii vin în terapie pentru că se confruntă cu probleme cărora nu le pot găsi încă soluții. Vor să scape de simptomele care îi împiedică să traiască viața pe care și-o doresc. Scopul terapiei este schimbarea terapeutică: să modifice comportamente, credințe, gânduri sau emoții problematice, să îmbunătățească calitatea vieții. Și terapia ajută.
Cu terapie, oamenii pot depăși dificultăți emoționale, cognitive sau fizice, pot avea o viață mai bună și mai împlinită. Aceste dificultăți nu însemnă neapărat boală mentală sau boală psihică. De multe ori, experiențele dificile sau traumatice ne transformă într-o direcție nedorită încât nu mai putem funcționa așa cum ne dorim. De cele mai multe ori, nu ne mai putem folosi la întreaga măsură resursele. Alteori dezvoltăm simptome fizice, care nu sunt determinate de o predispoziție genetică sau fizică.
Psihoterapia este diferită de tratamentele medicale, în care pacientul este pasiv în timp ce profesioniștii le comunică diagnosticul și le dau planul de tratament. Terapeutul nu îți spune ce să faci. Psihoterapia este o colaborare activă între client și terapeut.
În psihoterapie nu se prescriu medicamente. În cele mai multe cazuri, psihoterapia poate fi la fel de eficientă ca și medicatia (cum ar fi antidepresivele), așa cum este confirmat de numeroase studii științifice. De asemenea, pot exista situații în care psihoterapia este completată cu alte tratamente, când sunt recomandate sau necesare.
Exista diverse metode și tehnici care ajută la transforma emoții, gânduri, comportamente problematice. Tehnicile și strategiile pot fi variate, în funcție de abordarea psihoterapeutică. Exista peste o mie de tipuri de psihoterapie. Unele sunt variații minore ale altor terapii, în timp ce altele se bazează pe concepte, teorii, explicații și tehnici foarte diferite.
Ce este psihoterapeutul?
Un psihoterapeut este, de cel mai multe ori, psiholog. Mai multe despre ce este psihoterapeutul și care diferențele dintre psihoterapeut, psiholog și psihiatru poți găsi în blog.
Psihoterapeutul oferă servicii de sănătate psihică. Beneficiarul acestor servicii este clientul. Persoana care apelează la psihoterapie este client, nu pacient, deoarece psihoterapia se adreseaza tuturor persoanelor care au dificultăți emoționale, relaționale și nu doar persoanelor cu patologii psihice.
Chiar în cazul persoanelor care au suferințe din categoria patologiilor recunoscute, vorbim de client, nu de pacient. Psihoterapia funcționează diferit de modelul medical. În modelul medical, medicul este expertul în problema pacientului și îi prescrie un tratament, de multe ori medicamentos, fără a negocia tratamentul de urmat.